Citesc mult. Nu-mi plăcea online-ul cândva deloc. Nu suportam să citesc nimic din ce nu implica foaie, miros de vechi, de nou şi de firesc.

Am fost îndemnată de sute de ori să-l folosesc. Să împărtăşesc lumii părţi din mine. Am încercat cândva. Apoi am renunţat. Convinsă fiind că nu se citeşte. Că nu se interesează nimeni aici, de poveşti de viaţă.

M-am înşelat însă. Ca multe alte înşelări din viaţa mea, am pus într-o zi degetul pe rană şi am început să citesc. Am găsit multe, prea multe poveşti frumoase. Prea multe iluzii şi vise dulci. Am plâns şi am râs cu ele o dată.

Am descoperit că online-ul nu este duşmanul, ci prietenul sufletelor rătăcite. Aşa, cum era al meu. Aşa că vă fac cunoştinţă cu frumuseţea celor ce pe mine m-au făcut mai frumoasă, mai caldă şi mai răbdătoare. Prin poveştile lor.

Găsiţi aici oameni frumoşi, pe care îi citesc ca pe reţete de trăit simplu, în vremuri de zorzoane.

Vă dau Aripi de Drum, deci, să zburaţi spre meleaguri din care să vă întoarceţi cu amintiri de povestit la o cafea amară. De dulce ce-a fost întâlnirea cu ei …