„Cine nu şi-a scris istoria cu sângele, acela sau n-a avut-o nicicând, sau crede că poate trăi pe contul istoriei altora!” (Grigore Vieru)

pune ultima piesa poza

Scriu întru vindecare. Nu aş mai fi fost în viaţă azi, dacă nu aş fi avut harul slovelor. Pe mine arta m-a trăit.

M-am vindecat prin cuvânt mult mai bine decât m-ar fi vindecat toate medicamentele marilor medici.

Tot prin artă am salvat vieți fără să ştiu. Oamenii citeau şi plângeau. Îşi spălau durerile şi păcatele cu lacrimile şi se vindecau.

O mare poetă, Clara Mărgineanu, scria în volumul meu de debut în poezie – încă nepublicat- 🙂 că am scris poeme „în care se vor regăsi femei care au suferit sau au iubit prea mult, oameni, cândva, marionetă pentru capriciile indicibile ale celor ce, ştiindu-se adoraţi, se hrăneau cu fiinţa altcuiva.”

Scriu pentru că doar aşa pot trăi. În genunchi uneori, pe brânci alteori, în picioare, desculţă, încălţată în amăgiri, goală de mine însămi … scriu oricum.

Ce veţi citi aici sunt frânturi din mine, cusute cu mulţi ani în urmă pe dureri şi lacrimi din iubiri bifate greşit.

Că am fost, că n-am fost vinovată de iubire, am învăţat să mă vindec printr-o spovedanie ce nu ţine de oameni. Ci de Cuvânt.

Vă dau Aripile mele de drum, să zburaţi cu ele spre vindecare!

Daca vrei sa citesti toate articolele din aceasta categorie, ti le-am adunat cu grija aici.

*pentru comandarea cărţii mele, „Pune ultima piesă!” vă rog să mă contactaţi la contact@aripidedrum.ro