Mă tot plimb de câteva zile pe Facebook, să mă informez despre noile trand-uri în materie de cupluri şi familii. Văd zilnic poze care mai de care mai „delicioase”, mai pline de zâmbete şi de cadouri.

Văd copii îmbrăţişând părinţi, soţi dăruind dragoste unul altuia, părinţi împachetând daruri pentru cei mici.

Văd telefoane scumpe, haine scumpe, maşini scumpe, bijuterii scumpe, postate pe wall-uri, să vadă restul lumii câtă iubire se ascunde în dormitorul matrimonial.

Durează câteva secunde să faci o poză, spre a dovedi altora ce bine îţi merge.  Câteva secunde, mult mai puţin decât îţi ia să dovedeşti o dragoste adevărată, departe de ochii curioşilor.

Mă sperie realitatea: oameni care se mint singuri, crezând că aşa mai fură de la Dumnezeu câte o clipă de amăgire dulce. Pe care s-o vândă apoi la super preţ, să facă niscaiva bănuţi de vreun telefon mai scump. Tocmai bun de fotografiat alte minciuni ieftine.

Mă sperie lipsa noastră de timp. Ne plângem de ea atât de des, că pare că am da orice să facem ziua mai lungă. Dacă am avea, însă, curaj, am recunoaşte că nu avem timpul ăsta, pentru că-l pierdem cu fotografii de postat pe Facebook. De impresionat lumea.

Vacanţele în doi au ajuns plecări de care să se bucure alţii. Poze peste poze, timp pierdut să le edităm, să le postăm, să le găsim descrieri cât mai wow! Doar-doar cineva ne-o remarca. Ne-om face şi noi, aşa, vocile auzite! Sa vieţile vizitate.

Şi ne plângem apoi că ne-am întors mai obosiţi decât am plecat, sau că partenerul nu ne-a oferit ceea ce aveam nevoie. Nici măcar în vacanţă!

Nu ne dăm seama cum cineva mai deştept ca noi şi mai viclean ca vulpea, ne-a păcălit. Că s-o numi diavol, că s-o numi partea întunecată a personalităţii noastre, ori ştiu eu ce nume mai dăm noi celor ce care îi considerăm responsabili pentru dezastrele din relaţiile noastre, cert e că cineva-ul ăsta ne distruge vieţile. Şi asta pentru că nu ne asumăm responsabilităţile, ci le pasăm oricui altcuiva decât nouă înşine. Găsim vinovaţi. Mereu în afara noastră.

Chiar acum, când scriu, mă uit la poza unei femei frumoase, care tocmai a aflat că soţul său e la a treia relaţie extraconjugală, dar ea postează poze cu noul ceas primit în dar de la “andrisant”, doar-doar o vedea amanta şi l-o părăsi. I-o fi şi ei, aşa, viaţa frumoasă, în sfârşit!

Când nu ne valorizează alţii, căutăm valorizarea în afara propriilor relaţii. Şi Facebook-ul uite aşa creşte, şi uite aşa se îmbogăţesc acţionarii lui, şi uite aşa ne pierdem noi timpul pe care l-am putea investi în propriile vieţi, propriile inimi ori propriile relaţii.

Dar e mai simplu un click.

Păcat!