Dor alegerile noastre.

Iubirile alea, sinonime cu întâmplarea.

Umilinţele pe care le îndurăm când credem că unu plus unu fac întotdeauna doi. Şi refuzăm să credem că există pe lume şi excepţii de la regulă. O excepţie care spune ca unu plus unu fac 0. Când ai greşit semnul dintre ele. Ai pus un minus cât tine de mare, grăbită să prinzi trenul către el. Cel care te-ar fi dus la altar.

Bărbaţii nu dor, dragele mele! Dor amăgirile noastre, din vremuri de iubire ieftină, vândută la extra preţ, când apare NEW TREND în vitrine.

Dor visele noastre de a fi prinţese, în palate de cleştar. Visele alea care devin coşmaruri, când ne trezim în case de chirpici, fără acoperiş şi fără geamuri.

Bărbaţii nu dor. Dor plecările lor. Amintirile lor. Minciunile lor. Păcatele lor. Neputinţele lor. Adevărurile lor.

Doare lipsa de Dumnezeu, din sufletele lor.

Şi lipsa Aripilor din inimile lor. Doare prezenţa jurămintelor la ceas de făcut dragoste necurată, nu legământ sfânt.

Bărbaţii nu dor, femei frumoase! Ei ştiu doar că Dor e un cuvânt. Pe care, dacă nu-l cauţi în dicţionarul inimii, ajungi să-l foloseşti greşit.

Bărbaţilor le e dor de FEMEI. Cu litere mari. Câtă vreme, cele cu litere mici, urlă de cât dor ei. De-atâta distanţă între ei şi rezultate greşite.

De 1+1= 0.

Bărbaţii nu dor, ei îşi pun doar Aripi de drum şi pleacă în lume, să caute femei cărora le e dor de ei, cei adevaraţi!

Nu de cei care le împart la 2.

Punct.

 

foto credit: Google