Draga mea,

Îţi scriu această scrisoare din dragoste. Din dragoste pentru tine şi din dragoste pentru Dumnezeu.

Îţi scriu să ştii. Şi să crezi. Să ştii că te cred când spui că doare. Te cred când spui că nu aveai altă soluţie, te cred când te cerţi cu Dumnezeu, pentru durerea asta!

Şi să crezi că nu te judec. Nu te condamn şi nu te arunc în închisoarea singurătăţii. N-am nici dreptul, şi nici inima s-o fac.  Îţi scriu să crezi că Cineva te iubeşte mai presus de decizia ta.

Să ştii că nu eşti singură! Orice ar fi fost în viaţa ta, în inima ta şi în mintea ta, oricât de „numai tu” ai rămas, Cineva e lângă tine pas cu pas. Stă acolo, într-un colţ, aşteptând să-L chemi.

Crezi sau nu în El, Dumnezeu îţi poartă de grijă. În deciziile tale bune, în cele proaste, în cele care au rupt bucăţi din tine sau în cele care au aplaudat de bucurie.

Crezi sau nu în ceea ce îţi spun, eu nu sunt cu nimic mai bună ca tine. Nu sunt cu nimic mai iubită, mai fără de păcat şi mai frumoasă. Pe dinăuntru. Sunt şi eu o femeie. Una care a bifat greşit iubiri. A suferit până la dezumanizare, convinsă fiind că e vinovată pentru toate eşecurile iubirilor ei.

Îţi scriu, femeie frumoasă, să îţi spun că de azi înainte, copilul tău e acolo sus, cu Dumnezeu! Cântă împreună cu îngerii. Te priveşte şi te iartă. Te iubeşte şi te ceartă când iei decizii greşite, dar nu te ceartă cu ură. O face cu inimă blândă, cu suflet nevinovat.

Copilul tău îţi spune „mama” de acolo, de sus. N-a apucat să simtă ce-i durerea. N-a apucat să înveţe din suferinţă ce înseamnă să bifeze greşit! N-a apucat să te strige pe nume şi n-a apucat să strige de foame. De somn sau de dor.

Să ştii că nu te urăşte! Nu a învăţat ce e ura! Nici răzbunarea şi nici mânia. În cer nu se doare. Nu se plânge şi nu se moare. În cer se cântă. Se iubeşte şi se fac pregătiri. Pentru tine şi pentru mine. Copilul tău îţi pregăteşte o căsuţă frumoasă, în care să îţi odihneşti trupul trudit de-atâta lumesc.

Copilul tău te aşteaptă, femeie frumoasă, să îţi cânte, să te îmbrăţişeze, să te aline, să îţi culeagă flori şi să îţi împletească din ele coroniţă. Are model de la Hristos. Din coroana Lui, de spini, de la calvar.

Femeie frumoasă, copilul tău ştie să te iubească, oricât de plină de păcat şi de neiertat te simţi tu!

El ştie că dragostea nu se mânie şi nu răspunde cu aceeaşi monedă!

Draga mea, ce ai tu de făcut acum e să te gândeşti la clipa în care îl vei putea îmbrăţişa! Când îi vei spune că îl iubeşti şi că nu ai ales să nu se nască pentru că îl urai! Caută adânc în sufletul tău şi vezi de ce ai ales acel drum. Nu eşti de condamnat, eşti de iubit! Oricare ţi-ar fi fost motivul, Dumnezeu ştie cel mai bine de ce ai ales. Aşa. Ai fi putut altfel. Cu siguranţă. Dar El nu îţi aruncă în faţă vina. El îţi aruncă o frânghie spre cer. Apucă-te de ea, şi curaj! E drum lung, ştiu, dar nu e imposibil de ajuns acolo! El e adevărul şi viaţa! El va şti să te conducă spre locul tău!

Tot ce ai de făcut e să te ridici de jos, să ridici ochii spre cer şi să Îi ceri Lui să te ajute să duci povara, să îţi ierte greşala, cum mi-o  iartă şi mie, şi întregii lumi.

Cere-i Lui să te înveţe să trăieşti cu vina de a fi bifat greşit. Să trăieşti cu ea până ţi-o va lua de tot. Ştiu că e greu să te ierţi. Tuturor ne e. Să ne iertăm. Tuturor celor care am înţeles că El a murit pentru noi. Ştiu că e dureros să trăieşti cu întrebarea „Cum ar fi fost dacă…?” Pune-I Lui întrebarea asta şi îţi va răspune. Aşa cum va şti că poţi tu înţelege!

Femeie frumoasă, caută sprijin în exterior, după ce ai vorbit cu Hristos şi I-ai spus tot ce te doare! Caută un grup de femei care au trecut prin ce ai trecut şi tu, caută un terapeut care să se ocupe de sufletul tău!  Dumnezeu ne spune că avem nevoie şi de oameni, să ne mângâie. Să ne asculte şi să plângă o dată cu noi! El ne-a cerut să ne iubim unii pe alţii, El ne dă şi soluţii!

Că L-ai cunoscut sau nu pe Dumnezeu înainte să iei decizia să tai drumul copilului tău, nu e târziu să Îi ceri acum să te mângâie! Şi să-ţi pregătească un loc lângă copilul tău!

Gândeşte-te ce nume i-ai fi pus, ce ai fi făcut cu el, şi ce l-ai fi învăţat! Nu-ţi fie teamă să ceri ajutor, nimeni nu e perfect! Şi cei care ascund gunoiul sub preş nu sunt cu nimic mai nevinovaţi ca tine!

Femeie frumoasă, nu putem să întoarcem timpul înapoi, dar putem să le scriem celor plecaţi dintre noi scrisori pe care să I le citim lui Dumnezeu, sau unui terapeut, sau unui prieten de nădejde!

Putem ridica ochii spre cer, să cerem ajutor!

Tot ce ai tu de făcut acum este să decizi: vrei sau nu să trăieşti alături de copilul ce te aşteaptă?

Să poţi face asta, trebuie să te naşti din nou: să mori faţă de firea păcătoasă şi să decizi drumul cu Dumnezeu.

Pune-ţi Aripi de drum şi zboară spre singura iubire care nu doare: de Dumnezeu!